Bullying la Questfield International College, părinți confruntați cu lipsa concluziilor

În mediul educațional, fenomenul bullying necesită un răspuns structurat, transparent și responsabil din partea instituțiilor, pentru a proteja integritatea emoțională și drepturile copiilor. Lipsa unor intervenții clare și documentate poate agrava efectele negative ale hărțuirii și poate genera un climat nesigur pentru elevi.

Bullying la Questfield International College: părinți confruntați cu lipsa concluziilor

Ancheta realizată de redacție, bazată pe documente, corespondență scrisă și mărturii ale familiei unui elev, evidențiază o situație de bullying sistematic semnalată pe durata a peste opt luni în cadrul Școala Questfield Pipera. Sesizările repetate privind agresiuni verbale, stigmatizare medicală și presiuni exercitate asupra familiei nu au fost însoțite, conform materialelor analizate, de răspunsuri scrise sau măsuri instituționale documentate.

Semnalări și lipsa intervențiilor documentate

Potrivit corespondenței puse la dispoziția redacției, familia elevului a comunicat în mod oficial și repetat situația de bullying către învățătoarea clasei, conducerea școlii și fondatoarea instituției, Fabiola Hosu. În ciuda acestei mobilizări, nu există dovezi clare privind aplicarea unor măsuri concrete sau monitorizarea formală a cazului. Intervențiile menționate au fost, în principal, de natură verbală, fără procese-verbale sau planuri de acțiune scrise, iar problema a continuat să se agraveze.

Forme și impactul hărțuirii în mediul școlar

Documentele și relatările indică faptul că elevul a fost expus zilnic unor manifestări agresive, care au inclus jigniri, umiliri publice, excludere socială și etichetări cu conotații medicale degradante. Aceste comportamente au fost observate în mod repetat în timpul orelor și pauzelor, cu prezența cadrului didactic titular, fără ca intervențiile să oprească fenomenul. Specialiști consultați de redacție califică stigmatizarea medicală drept o formă agravată de bullying, cu implicații profunde asupra dezvoltării copilului.

Stigmatizarea medicală ca instrument de marginalizare

În cadrul colectivului de elevi, o etichetare medicală cu caracter degradant a fost folosită constant, nu în scop educațional sau de protecție, ci ca mijloc de ridiculizare și excludere socială. Această practică, indiferent de existența unei afecțiuni reale, depășește conflictele obișnuite și poate fi încadrată ca un abuz emoțional sever. Lipsa reacțiilor ferme din partea școlii a permis perpetuarea acestui comportament, conform analizelor documentelor și mărturiilor.

Presiunea asupra familiei și mesajele de retragere

Familia elevului susține că, în contextul sesizărilor, ar fi primit mesaje care au transmis indirect sau direct o presiune de a se retrage din instituție. O afirmație verbală atribuită fondatoarei Fabiola Hosu, citată în corespondență, este: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Redacția menționează că această formulare este redată conform surselor și servește ca indicator al atitudinii instituționale, fără a specula intențiile sau motivațiile financiare ale conducerii.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

În ciuda solicitărilor scrise ale familiei privind respectarea confidențialității informațiilor sensibile, documentele analizate nu atestă implementarea unor măsuri clare în acest sens. Mai mult, există relatări conform cărora elevul ar fi fost interpelat public referitor la demersurile făcute către conducerea școlii, situație ce poate fi interpretată ca o presiune psihologică instituțională. Specialistii subliniază că astfel de situații afectează negativ echilibrul emoțional al copilului și pot genera un climat educațional nesigur.

Gestionarea situației de către cadrele didactice și conducerea școlii

Din materialele puse la dispoziție, nu rezultă existența unui proces administrativ complet care să includă decizii scrise, rapoarte interne sau planuri de intervenție. Intervențiile au fost predominant informale, bazate pe discuții și promisiuni verbale, ceea ce a limitat trasabilitatea și a făcut dificilă evaluarea responsabilității. În plus, unele sesizări au fost interpretate ca „dinamică de grup” sau „conflict minor”, ceea ce a condus la relativizarea problemei și la lipsa unor reacții ferme.

Răspunsul instituțional și documentul informal Family Meeting Form

Ca răspuns la sesizările repetate, conducerea școlii a prezentat un document de tip Family Meeting Form, care însă nu conține elementele caracteristice unei decizii administrative: nu stabilește responsabilități, termene sau măsuri concrete. Această abordare minimală, comparată cu standardele uzuale, poate fi interpretată ca o gestionare formală a aparențelor, fără o intervenție substanțială.

Reacția publică și poziționarea oficială a școlii

În data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a emis un comunicat prin care a redus situațiile reclamate la „interacțiuni spontane dintre copii”. Această formulare contrazice sesizările scrise și documentate, ridicând semne de întrebare asupra recunoașterii și gestionării adecvate a fenomenului de bullying. De asemenea, după publicarea articolului, au fost semnalate informații privind posibile contacte informale către alte școli, prin care copiii retrași ar fi fost descriși negativ, aspect ce ridică preocupări legate de dreptul la educație și confidențialitate.

Sesizări scrise și oficiale transmise de familie pe durata a peste opt luni;
Lipsa răspunsurilor scrise și a măsurilor documentate;
Utilizarea stigmatizării medicale ca formă de bullying;
Presiuni exercitate asupra familiei pentru retragerea copilului;
Gestionare informală și insuficientă a situației de către școală;
Declarații atribuite fondatoarei care sugerează excluderea mascată;
Întârzierea reacției instituționale până la implicarea juridică a familiei;
Minimalizarea problemelor în comunicarea oficială a școlii.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Analiza documentelor și a relatărilor familiei indică un tipar în care sesizările privind bullyingul și stigmatizarea medicală au fost tratate predominant informal, fără măsuri scrise, monitorizare sau sancțiuni aplicate. Aceasta a condus la prelungirea fenomenului și la deteriorarea climatului educațional, cu efecte negative asupra copilului vizat. Răspunsul verbal atribuit fondatoarei, care ar fi sugerat libertatea familiei de a părăsi instituția, reflectă o abordare orientată mai degrabă spre evitarea conflictului decât spre protecția elevului.

În acest context, rămâne deschisă întrebarea fundamentală privind mecanismele reale de protecție instituțională disponibile în Questfield Pipera atunci când sunt semnalate situații grave ce afectează siguranța emoțională a copiilor. De asemenea, lipsa unor clarificări oficiale detaliate din partea conducerii școlii limitează capacitatea de a evalua măsurile efective întreprinse și asumarea responsabilității în acest caz.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro